Istoric


Institutul de Antropologie Francisc I. Rainer este unica instituţie specializată în cercetare antropologică din România


Institutul de Antropologie a fost inaugurat la 20 iunie 1940, sub auspiciile Universității din București și în parteneriat cu Decanatul Facultăţii de Medicină Bucureşti, din iniţiativa şi prin eforturile Profesorului Francisc I. Rainer, anatomist, antropolog şi embriolog. La inaugurarea Institutului, Profesorul Francisc Rainer declara: „Idealul care mi-a călăuzit intenţiile a fost înţelegerea cât mai profundă a vieţii, ca funcţie care dă naştere formei umane (...) Astăzi nu există banalitate, iar modul de a elibera faptele de banalitatea lor rezultă din felul în care reuşim să dăm viaţă activităţii noastre.”


Cercetarea antropologică românească a privilegiat constant înţelegerea intedisciplinară a omului, atât din perspectivă paleoantropologică cât şi contemporană. Profesorul Rainer nu concepea studierea biologicului uman separat de investigarea psihologică, socială, economică sau culturală. Această concepţie, împărtăşită şi de Profesorul Dimitrie Gusti, întemeietorul şcolii sociologice româneşti, defineşte la un prim nivel, cadrul problematic al antropologiei moderne din ţara noastră. Eforturile conjugate ale celor două mari personalităţi, în abordarea pluridisciplinară a antroplogiei, datează din perioada interbelică. După 1944, Institutul de Antropologie îşi încetează oficial existenţa, deşi cercetarea antropologică se continuă sub conducerea Profesorului Alexandru Tudor. Începând din anul 1950, Profesorul Ştefan Milcu, împreună cu un număr de colaboratori din fostul Institut, înfiinţează un „colectiv de antropologie” în cadrul Institutului de Endocrinologie (1950-1963). Colectivului bucureştean de antropologie i se alătură, începând din 1958, colectivul de cercetători ieşeni, cristalizat în jurul Academicianului Olga Necrasov. Într-o etapă ulterioară (1970-1974), Centrul de Cercetări Antropologice este afiliat la Ministerul Învăţământului, iar apoi la Institutul Victor Babeş (1974-1990), sub titulatura de "Laborator de antropologie". Din 1990 (H.G. 500 /8.05), institututia îşi redobândeşte personalitatea juridică, intrând în subordinea Academiei Române, mai întâi ca "Centru de Cercetări Antropologice" (1990 -2007). Potrivit prevederilor aceluiași document, Muzeul de Stiinte ale Naturii Prahova din Ploieşti si Centrul de Cercetări Antropologice "Olga Necrasov" al Filialei din Iași a Academiei Române au fost integrate in structura științifică a Centrului de Cercetări Antropologice "Francisc Rainer"

In 2007 prin Hotararea nr. 1754/ 6.12.2006 a Guvernului Romaniei se stabileste titulatura actuală de Institut de Antropologie "Francisc I. Rainer" al Academiei Române.

La conducerea Institutului, de-a lungul celor opt decenii de existenţă, s-au aflat Profesorul Francisc Rainer (1940-1944), Profesorul Alexandru Tudor (1944-1950), Profesorul Ştefan Milcu (1950-1965), Academicianul Olga Necrasov (1964-1970), Dr. Victor Săhleanu (1970-1982 şi 1990-1997), Dr. Elena Radu (1982-1984), Dr. Tatiana Drăghicescu (1984-1990), Dr. Cristiana Glavce (1997- 2014), Prof. Dr. Alexandru Ispas (2015-prezent). Între cercetătorii marcanţi ai Institutului de Antropologie, merită amintiţi: Dr. Alexandra Bolomey-Georgescu, Prof. Ilie Th. Riga, Dr. Maria Cristescu, Prof. Dr. Horia Dumitrescu, Dr. Theodor Enăchescu, Prof. Dr. Pătru Firu, Prof. Dr. Vladimir Georgescu, Dr. Suzana Grinţescu-Pop, Prof. C. S. Nicolaescu-Plopşor, Dr. Dardu Nicolaescu Plopşor, Dr. Natalia Neagu, Prof. Dr. Vasile Caramelea, Prof. Dr. Traian Herseni, Dr. Cantemir Rişcuţia, Prof. Dr. Constantin Maximilian, Dr. Ioan Oprescu.

Din anul 1997, Institutul se află sub conducerea onorifică a Profesorului Constantin Bălăceanu-Stolnici, Membru de Onoare al Academiei Române.

Personalul Institutului reuneşte cercetători specializaţi în discipline antropologice precum: antropologie fizică, antropologie bio-psiho-medicală, antropologie genetică, antropologie medicala, antropologie socioculturală, antropologie economică, antropologie simbolică, osteologie umana, paleo-antropologie. Programele de activitate acoperă domenii ale cercetării fundamentale şi aplicate, privitor la aspecte bio-medicale şi socio-culturale ale fenomenului om, abordat în evoluţia sa individuală şi populaţională, din perspectivă sincronică şi diacronică.

BREVIAR

  • 1926 este considerat anul în care ia fiinţă Şcoala antropologică de la Bucureşti. Preocupările antropologice devin cunoscute în cercuri de specialitate. Profesorul Francisc Rainer, promotor al şcolii de antropologie de la Bucureşti, începuse să adune material ştiinţific de relevanţă antropologică încă din anul 1900. Prin munca lui neobosită, se constituie treptat o impunătoare colecţie osteologică ce avea să fie donată, cinsprezece ani mai târziu, pentru Muzeul viitorului Institut de Antropologie: peste 6.000 de cranii, din care 3.000 datate (nume, sex, locul de origine, antecedente patologice, vârsta la moarte), fragmente scheletice, peste 600 de piese teratologice rare, un vast material comparativ, cu valoare metodologică şi didactică. Alături de Profesorul Rainer, lucrează Dr. Ilie Th. Riga şi Dr. Ştefan Milcu, principalii săi succesori în ceea ce priveşte destinul antroplogiei Româneşti.

  • 1930. În cadrul Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Iaşi, se înfiinţează Catedra de antropologie şi paleontologie, sub conducerea Profesorului I. C. Botez, doctor în antropologie al Universităţii din Berlin. După desfiinţarea Catedrei, în anul 1938, Olga Necrasov, (1910-2000), o distinsă elevă a Profesorului I. C. Botez, preia cursul de antropologie în cadrul Universităţii din Iaşi. Prelegerile Profesorului Olga Necrasov poartă amprenta antropologiei germane, prin accentul special pus pe descrierile morfologice. Ulterior, Profesorul Olga Necrasov va fi numit director al Centrului de Cercetări Antropologice din Bucureşti (1964-1973).

  • 1933. Se înfiinţează, la Cluj, Societatea de Antropologie, cu sprijinul lui Emil Racoviţă şi prin străduinţele lui V. Papilian si C.Velluda.

  • 1937, 1-8 septembrie. Se desfăşoară la Bucureşti al XVII-lea Congres Internaţional de Antropologie şi de Arheologie Preistorică. Participă figuri marcante ale antropologiei mondiale, reprezentând aproape toate ţările europene, Statele Unite ale Americii, câteva ţări din America de Sud şi Japonia. Unul dintre discursurile inaugurale îl rosteşte Profesorul Eugène Pittard, din Elveţia, care efectuase ample cercetări asupra populaţiilor româneşti. Merită amintit că cercetările Profesorului Pittard, prin care se demonstra existenţa unei populaţii majoritar românească în Transilvania, au servit drept argument, cu ocazia negocierii Tratatului de Pace de la Versaille, influenţând hotărârea ca Transilvania să revină României.

  • 1940, 20 iunie. Are loc inaugurarea Institutului de Antropologie, sub auspiciile Decanatului Facultăţii de Medicină.

  • 1944, 5 august. Francisc I. Rainer moare în locuinţa din Bucureşti. Înmormântarea se face, după dorinţa sa, „fără paradă, coroane şi flori”.

  • 1944. Este desemnat succesorul Profesorului Rainer la conducerea Institutului de Antropologie, în persoana Dr. Alexandru Tudor, un reputat antropolog. Institutul se desfiinţează din punct de vedere administrativ în acel an, dar Dr. Al. Tudor va continua să conducă cercetarea antropologică la Bucureşti, până în 1950.

  • 1950. Prof. Dr. Ştefan Milcu chemat să conducă Colectivul de Antropologie, denominaţia oficială, în acea perioadă a fostului Institut de Antropologie, pledează pentru o antropologie complexă, fundamentată pe baterii de concepte de referinţă precum: normal/patologic, trecut/prezent, organism/mediu, etc.

  • 1954. Se înfiinţează revista Probleme de Antropologie, cu apariţie anuală, unde sunt tipărite rezultate ale cercetărilor antropologice de teren sau de laborator realizate în cadrul Colectivului de Antropologie (denominaţia oficială, în acea perioadă a fostului Institut de Antropologie).

  • 1963. Colectivul de antropologie, afiliat Institutului de Endocrinologie, se reorganizează prin înfiinţarea Centrului de Cercetări Antropologice subordonat Academiei Române. În structura noii instituţii este inclusă o secţie nouă, de antropologie culturală, condusă de Dr. Vasile Caramelea.

  • 1964. Profesor Olga Necrasov, membru corespondent al Academiei Române, este numit director al Centrului. În locul revistei Probleme de Antropologie, care îşi încetează apariţia sunt create două noi reviste: Studii si Cercetări de Antropologie, cu două apariţii anuale, şi respectiv Annuaire roumain d’anthropologie cu un număr pe an.

  • 1969. Dr. Victor Săhleanu, director ştiinţific al Centrului de Cercetări Antropologice, aduce un suflu nou în viaţa antropologiei bucureştene prin accentul pe care îl pune pe preocupările teoretice, deschiderea spre noi metodologii, prin ignorarea frontierelor dintre ştiinţe.

  • 1970. Centrul de Cercetări Antropologice trece sub tutela Ministerului Învăţământului, odată cu reorganizarea Academiei RSR.

  • 1974. Ca efect al unei noi reorganizări, Centrul de Cercetări Antropologice este incorporat Institutului de Anatomie Patologică Victor Babeş, sub titulatura de Laborator de antropologie.

  • 1990. Centrul de Cercetări Antropologice trece sub patronajul Academiei Romane și îi sunt afiliate Muzeul Omului din Ploiesti și CCA "Olga Necrasov" al Academiei Romane - filiala Iași

  • 1990. Prof. Dr. Docent Victor Săhleanu este readus la conducerea Centrului de Cercetări Atropologice.

  • 1994. Centrul de Cercetări Antropologice este reacreditat să organizeze formarea de doctori în disciplina antropologie medicală şi biologică.

  • 1997. Dr. Cristiana Glavce, numită director al Centrului de Cercetări Antropologice, îşi începe mandatul prin eforturi susţinute de a deschide cercetarea antropologică românească spre problematica europeană.

  • 1998. Centrul de Cercetări Antropologice organizează Conferinţa cu participare internaţională „Secolul XXI şi provocările antropologiei”.

  • 1999. Centrul de Cercetări Antropologice organizează al 24-lea Colocviu Galf (Groupement des anthropologistes de langue française) şi primeşte afilierea la Galf şi la Asociaţia Europeană de Antropologie

  • 2000-2001. Centrul de Cercetări Antropologice şi Fundaţia Anastasia organizează Expoziţia RAINER, la Galeriile Catacomba din Bucureşti, noiembrie 2000-martie 2001, prima expunere publică a unei selecţii cuprinzătoare din Colecţia osteologică Rainer şi din Colecţiei muzeală de fotografie etnologică şi antropologică. Se editează catalogul RAINER, Ed. Anastasia, 2001, 190 p., 300 il., (premiul C. I. Parhon al Academiei Române, 2002)

  • 2000. Se reia publicarea Atlaselor antropologice

  • 2007. Centrul de Cercetari Antropologice devine Institutul de Antropologie, conform HG nr.1754 / 6.12.2006 (publicată în M.O. partea I, nr.5/4 ianuarie 2007).