Istoric
Institutul de Antropologie Francisc I. Rainer este unica instituţie specializată în cercetare antropologică din România
Institutul de Antropologie a fost inaugurat la 20 iunie 1940, sub auspiciile Universității din București și în parteneriat cu Decanatul Facultăţii de Medicină Bucureşti, din iniţiativa şi prin eforturile Profesorului Francisc I. Rainer, anatomist, antropolog şi embriolog. La inaugurarea Institutului, Profesorul Francisc Rainer declara: „Idealul care mi-a călăuzit intenţiile a fost înţelegerea cât mai profundă a vieţii, ca funcţie care dă naştere formei umane (...) Astăzi nu există banalitate, iar modul de a elibera faptele de banalitatea lor rezultă din felul în care reuşim să dăm viaţă activităţii noastre.”
Profesorul Francisc I. Rainer (întemeietorul Institutului care astăzi îi poartă numele) nu concepea studierea biologiei umane în mod separat de biologia generală. Contribuția lui Rainer rămâne fundamentală în antropologia clasică. Sub coordonarea sa, cercetarea antropologică românească a privilegiat constant înţelegerea intedisciplinară a omului, atât din perspectivă paleoantropologică precât şi din cea contemporană (psihologică, socială, economică sau culturală). Această concepţie ‒ împărtăşită şi de Profesorul Dimitrie Gusti, întemeietorul Școlii Sociologice de la București ‒, defineşte, la un prim nivel, cadrul problematic al antropologiei moderne din ţara noastră. Eforturile conjugate ale celor două mari personalităţi, întru abordarea pluridisciplinară a antroplogiei, datează din perioada interbelică. După 1944, anul când Francisc Rainer a încetat din viață, existența oficială a Institutului de Antropologie e suspendată, dar cercetarea antropologică își continuă cursul sub conducerea Profesorului Alexandru Tudor. În anul 1950 vechiul Institut se reorganizează sub denumirea Centrul de Cercetări Antropologice, afiliat Academiei Române, la Secția de Științe Biologice și sub directoratul Prof. Acad. Ștefan-Marius Milcu. Fost colaborator al lui Francisc Rainer, Ștefan Milcu asigură direcția Centrului până în 1964, când rămâne doar în fruntea Institutului de Endocrinologie (pe care, separat, îl condusese și până atunci). Până în 1972, direcția Centrului de Cercetări Antropologice este preluată de Olga Necrasov, profesoară de anatomie comparată la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, care adunase în jurul său un grup de cercetători specializați în antropologia biologică. Efemer, între 1972‒1974, Centrul de Cercetări Antropologice este afiliat la Ministerul Învăţământului, iar apoi ca Laborator la Institutul „Victor Babeş”. Din 1990 (H.G. 500 /8.05), institututia îşi redobândeşte personalitatea juridică, intrând în subordinea Academiei Române, mai întâi ca "Centru de Cercetări Antropologice" (1990 -2007). Potrivit prevederilor aceluiași document, Muzeul de Stiinte ale Naturii Prahova din Ploieşti si Centrul de Cercetări Antropologice "Olga Necrasov" al Filialei din Iași a Academiei Române au fost integrate in structura științifică a Centrului de Cercetări Antropologice "Francisc Rainer"
In 2007 prin Hotararea nr. 1754/ 6.12.2006 a Guvernului Romaniei se stabileste titulatura actuală de Institut de Antropologie "Francisc I. Rainer" al Academiei Române.
La conducerea Institutului, de-a lungul celor opt decenii de existenţă, s-au aflat Profesorul Francisc Rainer (1940-1944), Profesorul Alexandru Tudor (1944-1950), Profesorul Ştefan Milcu (1950-1965), Academicianul Olga Necrasov (1964-1970), Dr. Victor Săhleanu (1970-1982 şi 1990-1997), Dr. Elena Radu (1982-1984), Dr. Tatiana Drăghicescu (1984-1990), Dr. Cristiana Glavce (1997- 2014), Prof. Dr. Alexandru Ispas (2015-prezent). Între cercetătorii marcanţi ai Institutului de Antropologie, merită amintiţi: Dr. Alexandra Bolomey-Georgescu, Prof. Ilie Th. Riga, Dr. Maria Cristescu, Prof. Dr. Horia Dumitrescu, Dr. Theodor Enăchescu, Prof. Dr. Pătru Firu, Prof. Dr. Vladimir Georgescu, Dr. Suzana Grinţescu-Pop, Prof. C. S. Nicolaescu-Plopşor, Dr. Dardu Nicolaescu Plopşor, Dr. Natalia Neagu, Prof. Dr. Vasile Caramelea, Prof. Dr. Traian Herseni, Dr. Cantemir Rişcuţia, Prof. Dr. Constantin Maximilian, Dr. Ioan Oprescu.
Din anul 1997, Institutul se află sub conducerea onorifică a Profesorului Constantin Bălăceanu-Stolnici, Membru de Onoare al Academiei Române.
Personalul Institutului reuneşte cercetători specializaţi în discipline subordonate antropologiei generale precum: antropologie fizică, antropologie bio-psiho-medicală, antropologie genetică, antropologie medicală, antropologie socioculturală, antropologie economică, antropologie simbolică, osteologie umana, paleo-antropologie. Programele de activitate acoperă domenii ale cercetării fundamentale şi aplicate, privitor la aspecte bio-medicale şi socio-culturale ale fenomenului „om”, abordat în evoluţia sa individuală şi populaţională, din perspectivă sincronică şi diacronică.
Din luna octombrie 2023, Președintele de onoare al Institutului de Antropologie Francisc I. Rainer este Acad. Victor A. Voicu.
BREVIAR
1926 este considerat anul în care ia fiinţă Şcoala antropologică de la Bucureşti. Preocupările antropologice devin cunoscute în cercuri de specialitate. Profesorul Francisc Rainer, promotor al Școlii de antropologie de la Bucureşti, începuse să adune material ştiinţific de relevanţă antropologică încă din anul 1900. Prin munca lui neobosită se constituie treptat o impunătoare colecţie osteologică ce avea să fie donată, cinsprezece ani mai târziu, pentru Muzeul viitorului Institut de Antropologie: peste 6.000 de cranii, din care 3.000 datate (nume, sex, locul de origine, antecedente patologice, vârsta la deces), fragmente scheletice, peste 600 de piese teratologice rare ‒ un vast material comparativ, cu valoare metodologică şi didactică. Alături de Profesorul Rainer, lucrează Dr. Ilie Th. Riga şi Dr. Ştefan Milcu, principalii săi succesori în ceea ce priveşte destinul antroplogiei Rromâneşti.
1930. În cadrul Facultăţii de Ştiinţe Naturale din Iaşi, se înfiinţează Catedra de antropologie şi paleontologie, sub conducerea Profesorului I. C. Botez, doctor în antropologie al Universităţii din Berlin. După desfiinţarea Catedrei, în anul 1938, Olga Necrasov (1910‒2000), o distinsă elevă a Profesorului I. C. Botez, preia cursul de antropologie în cadrul Universităţii din Iaşi. Prelegerile Profesorului Olga Necrasov poartă amprenta antropologiei germane, prin accentul special pus pe descrierile morfologice. Ulterior, Profesorul Olga Necrasov va fi numită director al Centrului de Cercetări Antropologice din Bucureşti (1964‒1972).
1933. Se înfiinţează, la Cluj, Societatea de Antropologie, cu sprijinul lui Emil Racoviţă şi prin străduinţele lui Victor Papilian si Constantin Velluda.
1937, 1‒8 septembrie. Se desfăşoară la Bucureşti al XVII-lea Congres Internaţional de Antropologie şi Arheologie Preistorică. Participă figuri marcante ale antropologiei mondiale, reprezentând aproape toate ţările europene, Statele Unite ale Americii, câteva ţări din America de Sud şi Japonia. Unul dintre discursurile inaugurale îl rosteşte Profesorul Eugène Pittard, din Elveţia, care efectuase ample cercetări asupra populaţiilor româneşti.
1940, 20 iunie. Are loc inaugurarea Institutului de Antropologie, sub auspiciile Decanatului Facultăţii de Medicină.
1944, 5 august. Francisc I. Rainer moare în locuinţa sa din Bucureşti. Conform dorinței celui decedat, înmormântarea se desfășoară „fără paradă, coroane şi flori”.
1944. Este desemnat succesorul Profesorului Rainer la conducerea Institutului de Antropologie, în persoana Dr. Alexandru Tudor, un colaborator vrednic al lui Rainer. Institutul se desfiinţează din punct de vedere administrativ în acel an, însă Dr. Al. Tudor va continua să conducă cercetarea antropologică de la Bucureşti, până în 1950.
1950. Acad. Prof. Ştefan Milcu își asumă conducerea noului Centru de Cercetări Antropologice, îndrumând cercetarea antropologică românească spre o abordare complexă, fundamentată pe baterii de concepte de referinţă precum: normal/patologic, organism/mediu, familie/demografie, biologie umană/societate etc.
1954. Se înfiinţează revista Probleme de Antropologie, cu apariţie anuală, unde sunt tipărite rezultate ale cercetărilor antropologice de teren sau de laborator realizate în cadrul Centrului de Cercetări Antropologice.
1964. Într-un moment de criză de conducere a Centrului de Cercetări Antropologice, Dr. Vasile V. Caramelea (fost discipol al lui Dimitrie Gusti) include în structura organizatorică a instituției o secție nouă, de antropologie sociodemografică și culturală. În același an, Prof. Olga Necrasov (rezidentă la Iași), este numită în funcția de director al Centrului. În locul revistei Probleme de Antropologie, care îşi încetează apariţia sunt create două noi reviste: Studii si Cercetări de Antropologie, cu două apariţii anuale, şi respectiv Annuaire Roumain d’Anthropologie.
1969. Dr. Victor Săhleanu, numit director ştiinţific adjunct al Centrului de Cercetări Antropologice, încearcă să aducă un suflu nou în viaţa antropologiei bucureştene prin accentul pe care îl pune pe preocupările teoretice și prin estomparea frontierelor dintre ştiinţe.
1972. Centrul de Cercetări Antropologice trece sub tutela Ministerului Învăţământului, odată cu reorganizarea Academiei RSR.
1974. Ca efect al unei noi reorganizări (pe linia comasărilor instituționale din epocă), Centrul de Cercetări Antropologice își pierde statutul de persoană juridică, fiind încorporat Institutului de Anatomie Patologică „Victor Babeş” al Academiei de Științe Medicale, sub titulatura de Laborator de Antropologie. După ce Olga Necrasov renunță la șefia Laboratorului, această funcție rămâne în seama lui Victor Săhleanu până în 1983, când titularul este eliberat din pricina implicării sale în „mișcarea transcendentală”, nefavorabil considerată în epocă.
1990. Centrul de Cercetări Antropologice trece sub patronajul Academiei Romane (Secția de Științe Medicale) și îi sunt afiliate Muzeul Omului din Ploiesti și Centrul de Antropologie „Olga Necrasov” al Academiei Romane ‒ filiala Iași.
1990. Prof. Dr. Doc. Victor Săhleanu revine la conducerea Centrului de Cercetări Antropologice.
1994. Centrul de Cercetări Antropologice este reacreditat să organizeze formarea de doctori în disciplina „antropologie medicală”.
1997. Dr. Cristiana Glavce, numită director al Centrului de Cercetări Antropologice, îşi începe mandatul prin eforturi susţinute de a deschide cercetarea antropologică românească spre problematica europeană. În același an, Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici este numit director onorific al Centrului.
1998. Centrul de Cercetări Antropologice organizează Conferinţa cu participare internaţională „Secolul XXI şi provocările antropologiei”.
1999. Centrul de Cercetări Antropologice organizează al 24-lea Colocviu GALF (Groupement des Anthropologistes de Langue Française) şi primeşte afilierea la GALF şi la Asociaţia Europeană de Antropologie.
2000 (noiembrie)‒2001 (martie). Centrul de Cercetări Antropologice şi Fundaţia „Anastasia” organizează la Galeriile Catacomba din Bucureşti Expoziţia RAINER, prima expunere publică a unei selecţii cuprinzătoare din Colecţia osteologică Rainer şi din Colecţia muzeală de fotografie etnografică şi antropologică. Se editează catalogul RAINER, Editura Anastasia, 2001, 190 pp., 300 il., (premiul „C. I. Parhon” al Academiei Române, 2002).
2000. Se reia publicarea Atlaselor antropologice.
2007. Centrul de Cercetări Antropologice devine Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”, conform HG nr.1754 / 6.12.2006 (publicată în M.O. partea I, nr. 5 / 4 ianuarie 2007).