Paleoantropologie / Osteologie umană

 Colectivul de  Paleoantropologie / Osteologie umană este alcătuit, în prezent, din șase membri:

Departamentul dispune de o impresionantă colecţie osteologică, ce acoperă, din punct de vedere cronologic, o perioadă de 10.000 de ani, adică din mezoltic şi până în prezent.

Loturi osteologice (numărul lor este aproximativ):

Principalele directii de cercetare ale Laboratorului de Paleoantropologie sunt osteologia, bioarheologia şi paleopatologia populaţiilor umane care au trăit pe teritoriul actual al României. Membrii săi participă în mod curent pe şantierele arheologice unde desfăşoară activităţi de recoltare a materialelor osteologice. Acestea vor fi curăţate, restaurate şi înregistrate în colecţiile laboratorului. Atunci când este nevoie osemintele sunt restaurate astfel încât să poată fi analizate în mod corect. Rezultatele obţinute sunt publicate ulterior în reviste de specialitate din ţară şi strinătate.

În decursul ultimilor ani, membrii săi au avut ocazia să analizeze importante descoperiri, cum a fost cea a celor mai vechi martiri creştini de pe teritoriul României, descoperiţi în cripta basilicii de la Halmyris (actualul Murighiol, jud. Tulcea). La aceasta se adaugă un cavou de familie şi necropola de epoca romano – bizantină de la Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea). Mai putem enumera însă şi aici necropola neolitică de la Sultana (jud. Călăraşi) şi cea romană târzie de la Callatis (Mangalia, jud. Constanţa). Laboratorul de Paleoantropologie colaborează cu diverse instituţii din ţară şi amintim aici Institutul de Cercetări Eco – Muzeale din Tulcea, Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, Muzeul Judeţean din Deva şi multe altele. În privinţa colaborărilor internaţionale enumerăm Departamentul de Antropologie al Univesităţii Wisconsin şi cel al Universităţii Washington din St. Louis, Laboratorul de Genetică Umană de la Hamburg.

Colectia osteologica Rainer

Aceasta colectie, unica in Romania, este formata din resturi osteologice umane ce provin de la aproximativ 7000 de persoane. Piesele au fost stranse de profesorul Rainer inca de la inceputul secolului XX, dar marea lor majoritate provin din perioada interbelica si ultimele materiale sunt cateva cranii de coreeni aduse in anii ’50. Colectia cuprinde aproximativ 6800 de cranii si cateva sute de piese osteologice din scheletul postcranian.

Jumatate din aceste cranii au identitate cunoscuta, din care 2162 sunt barbati si 1232 femei; ca varste sunt cca 200 de cranii de subadulti, iar ca patologie au fost identificate 150 cranii; in privinta orginii etnice, in proportie de 95% din craniile identificate provin din cadrul populatiei romanesti, iar restul de la minoritatile nationale din acea perioada: maghiari, germani, evrei, turci, sarbi, rusi, etc.

Meseriile pe care le-au practicat aceste persoane arata ca proveneau mai ales din clasa de mijloc sau de jos a societatii romanesti interbelice: muncitori, agricultori, casnice, sevitoare, cersetori, cizmari, soferi, zidari. Drept cauze de deces, cea mai des intalnita e tuberculoza, apoi paralizia generala, scleroza cardio – renala, pneumonia, asistolia si multe altele.

In prezent s-a inceput un program de refacere a colectiei prin construirea unei baze de date cu ajutorul fiselor de cranii, apoi inventarierea cranilor, curatarea si aranjarea lor. Astfel, ca pe viitor, persoanele interesate sa beneficieze de aceste avantaje.