Antropologie culturală și socială

    Activitatea colectivului se întemeiază pe tradiţiile româneşti de cercetare socio-umană, aşa cum s-au configurat ele în domenii precum: geografia, istoria, filologia, etnologia, sociologia, filosofia. Plecând de la aceste tradiţii, antropologia culturală a fost recunoscută în ţara noastră ca disciplină ştiinţifică în 1964, când Academia Română a aprobat în structura actualului Institut (pe-atunci Centru) de Antropologie o secţie de antropologie socială şi culturală. În fruntea acestei realizări s-a aflat Vasile V. Caramelea, sociolog format în Şcoala Sociologică de la Bucureşti condusă de Dimitrie Gusti. Un rost premergător au avut în această privinţă cercetările efectuate anterior, în anii 1956–1958, tot în cadrul Centrului, de Traian Herseni, de asemenea o personalitate marcantă a Şcolii Sociologice de la Bucureşti.

    Deşi influenţată teoretic de marile şcoli de antropologie din lume – îndeosebi de şcoala britanică şi de şcoala americană – activitatea secţiei s-a circumscris geografic şi tematic realităţii socio-culturale naţionale. Cu alte cuvinte, ea a fost la început o antropologie indigenistă (în limbajul internaţional de specialitate: native anthropology). În România (şi în mod emblematic în Institutul de Antropologie), antropologia culturală a emers şi s-a dezvoltat ca o consecinţă a unei tensiuni intra-paradigmatice de origine euro-continentală, izvorâtă şi consumată însă în contextul local, naţional. Faptul s-a produs ca o lărgire pur epistemologică a paradigmei clasice a antropologiei europene.

    Încă de la început, activitatea colectivului de antropologie culturală s-a bazat pe cercetarea de teren, ca o condiţie metodologică sine qua non în definirea identităţii de antropolog. Timp de două decenii de la înfiinţarea secţiei, colectivul a lucrat după metodolgia experimentală a staţiei-pilot, ale cărei norme au fost conturate din mers de V. V. Caramelea, prin cercetările de teren efectuate în staţia-pilot rurală Berivoeşti şi în staţia-pilot urbană Câmpulung Muscel (ambele – localităţi din judeţul Argeş). Au fost testate în acest mod mai multe tehnici de cercetare, îndeosebi în domeniul antropologiei demografice şi în studiul valorilor.

    Din 1984, odată cu retragerea lui Vasile Caramelea, colectivul a fost condus pana in anul 2015 de catre Prof. Univ. Dr. Gheorghiţă Geană. Sub conducerea sa, au fost întreprinse cercetări complexe în zone precum Năsăud, Vrancea, Alba. Intre anii 2015 - 2019 colectivul este condus de C.S. gr. I Dr. Marin Constantin. Incepand cu iulie 2019, compartimentul de antropologie culturala si sociala este condus de Dr. Valentin-Veron Toma.

    Din 1989 cercetările colectivului sunt orientate spre studiul unor valori de expresie românească, în contextul internaţional al globalizării. Sunt, astfel, abordate valori complexe cum ar fi proprietatea, produsul artistic popular, credinţe şi ritualuri, în care se îmbină aspecte economice, juridice, politice, estetice. De asemenea, prin prisma paradigmelor intelectuale ale vremii noastre, sunt abordate şi reinterpretate idei, teorii şi personalităţi intrate în patrimoniul spiritual românesc, dar valorizabile totodată în plan universal. În fine, se încearcă unele elaborări şi interpretări teoretice care, prin originalitatea lor, să constituie ele însele contribuţii de valoare la dezvoltarea antropologiei socio-culturale ca disciplină ştiinţifică. Toate aceste cercetări dovedesc validitatea valorilor autohtone şi, implicit, forţa lor de a susţine identitatea spiritualităţii româneşti în actuale sau posibile configuraţii social-politice internaţionale (de felul Uniunii Europene), în care ţara noastră s-a integrat sau urmează a se integra. 

    Membrii colectivului de antropologie culturală şi-au adus o contribuţie de seamă, consemnabilă istoriceşte, la instituţionalizarea antropologiei în învăţământul superior din România. În 1972, V. V. Caramelea a predat pentru întâia oară în învăţământul românesc un curs de antropologie culturală – anume, la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. După istoricul an 1989, statutul antropologiei culturale ca disciplină de studiu în facultăţile de Filosofie şi Sociologie ale Universităţii din Bucureşti s-a reaşezat pe temeiuri consistente. În acest cadru, Gheorghiţă Geană a fost integrat ca profesor titular de specialitate în corpul profesoral al Facultăţii de Sociologie, cu dreptul de a conduce doctorate pe teme antropologice la Facultatea de Filosofie. Ca urmare, colectivul de antropologie culturală din Institut s-a putut primeni cu cercetători tineri, ce şi-au dobândit – fiecare, treptat – un respectabil statut profesional prin masterate şi doctorate, în ţară şi în afara acesteia. Membrii colectivului îşi desăvârşesc permanent acest statut prin specializări în străinătate, prin participări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, prin publicarea contribuţiilor lor în volume şi în reviste – româneşti şi străine – dintre cele mai prestigioase.