Antropologie simbolica

Cercetările de antropologia obiectului şi de antropologie simbolică (dr. Matei Stîrcea-Crăciun) au fost demarate în 1984, iniţial în cadrul colectivului de antropologie culturală, apoi ca tematică autonomă (Pentru anul 2009, cf. Program 1, Proiectul 4: Cultură, Sisteme de Valori, Sănătate şi Istorie). Direcţia îşi propune să valorifice şi dezvolte un prestigios patrimoniu de contribuţii româneşti şi străine în domeniul antropologiei simbolice şi culturologiei (Mircea Eliade, Lucian Blaga, Gilbert Durand etc.), racordat cercetărilor din domeniul antropologiei structurale (Claude Lévi-Strauss), studiilor asupra imaginarului (GastonBachelard), antropologiei filosofice (Northrop Frye, René Girard) etc.

După un preambul de cercetări populaţionale desfăşurate în campanii de teren în zone rurale şi urbane (Vrancea, Gorj, Jud. Alba, Bucureşti etc.), privind evaluarea capacităţii de recunoaştere a calităţii culturale în diverse categorii de populaţie (testul Covoare orientale ), cercetările s-au orientat progresiv spre investigarea nemijlocită a limbajelor obiectuale, respectiv a capacităţii ambientului obiectual de a polariza spaţiul social prin mesaje culturale difuze dar consistente.

S-a avut în vedere circumscrierea unei categorii de obiecte prezentând încărcătură culturală maximă, în scopul elaborării de instrumente şi tehnici de explicitare a informaţiei culturale încifrate în ambientul obiectual. Începând din anii ’80, au fost elaborate studii intensive de limbaj plastic asupra expoziţiilor consacrate unor artişti plastici contemporani (Ovidiu Maitec, Constantin Popovici, Napoleon Tiron, Simona Runcan, Ion Nicodim etc.). Exegeza antropologică raportează în mod precumpănitor obiectul de artă la istoria culturii, oferind prin aceasta o perspectivă complemenară criticii plastice unde accentul cade pe raportarea obiectului de artă la istoria artei.

Începând din anii 90’, sunt angajate două proiecte de termen lung. Exegeza sculpturii brâncuşiene şi exegeza operei celui mai important sculptor român de filiaţie brâncuşiană, Paul Neagu (1938-2004). Cercetarea cuprinde stagii de documentare şi formare în străinătate (bursă Consiliul Britanic, Londra/Lincoln/Cambridge/Leicester, 1993; bursă post doctorală Fulbright, New York/Paris1995; bursă Getty, Norwich/Londra 2000). După un prim volum consacrat sculpturii brâncuşiene (Brâncuşi –Simbolismul hylesic, Edinter 1992, 140 p.), cercetările sunt încununate de două studii ample: Paul Neagu – Nouă staţiuni catalitice, Studiu de simbolsim hylesic, Ed. Anastasia, 2003, 240 p. 224 il., tipărit în versiuni separate în română şi engleză şi Brâncuşi - Limabajele materiei, Studiu de hermeneutică a artei abstracte Ed. Anima, 2010, 488 p., 90 il.

Ultimele două monografii (2003 şi 2010) se constituie drept tratate de metodă în hermeneutica vizuală şi recomandă iniţierea de investigări analoge asupra creaţiilor plastice celor mai semnificative ale veacului XX. In fapt, recursul la tehnici de analiză hermeneutică urmăreşte fundamentarea unei discipline de evaluare estetică, culturologică şi axiologică a artei abstracte. Studiile menţionate circumscriu elemente definitorii ale unui curent estetic, symbolismul hylesic sau materismul, fondat în sculptura modernă de Constantin Brâncuşi şi insuficient explorat până în prezent de critica plastică şi de istoria artei.