Paleoantropologie

      Laboratorul de Paleoantropologie dispune de o impresionanta colecţie osteologică, ce acoperă din punct de vedere cronologic o perioadă de 10.000 de ani, adică din mezoltic şi până în prezent. Loturi osteologice (numărul lor este aproximativ):
  • mezolitic, 25 de schelete;
  • neolitic, 200 de schelete;
  • epoca bronzului, 50 de schelete;
  • epoca fierului, 50 de schelete la care se adaugă câteva sute de morminte de incineraţie;
  • epoca greco – romană, 1000 de schelete;
  • perioada medievală, 1000 de schelete.
  • colecţia craniologică Rainer, 6800 de cranii.
    Principalele directii de cercetare ale Laboratorului de Paleoantropologie sunt osteologia, bioarheologia şi paleopatologia populaţiilor umane care au trăit pe teritoriul actual al României. Membrii săi participă în mod curent pe şantierele arheologice unde desfăşoară activităţi de recoltare a materialelor osteologice. Acestea vor fi curăţate, restaurate şi înregistrate în colecţiile laboratorului.

     Atunci când este nevoie osemintele sunt restaurate astfel încât să poată fi analizate în mod corect. Rezultatele obţinute sunt publicate ulterior în reviste de specialitate din ţară şi strinătate.
În decursul ultimilor ani, membrii săi au avut ocazia să analizeze importante descoperiri, cum a fost cea a celor mai vechi martiri creştini de pe teritoriul României, descoperiţi în cripta basilicii de la Halmyris (actualul Murighiol, jud. Tulcea). La aceasta se adaugă un cavou de familie şi necropola de epoca romano – bizantină de la Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea). Mai putem enumera însă şi aici necropola neolitică de la Sultana (jud. Călăraşi) şi cea romană târzie de la Callatis (Mangalia, jud. Constanţa). Laboratorul de Paleoantropologie colaborează cu diverse instituţii din ţară şi amintim aici Institutul de Cercetări Eco – Muzeale din Tulcea, Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, Muzeul Judeţean din Deva şi multe altele. În privinţa colaborărilor internaţionale enumerăm Departamentul de Antropologie al Univesităţii Wisconsin şi cel al Universităţii Washington din St. Louis, Laboratorul de Genetică Umană de la Hamburg.